La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Muncelu, făcea parte din plasa Zeletin a județului Tecuci și era formată din satele Glăvănești, Frumușelu, Fundătura, Poiana lui Stan și Muncelu, cu 3328 de locuitori. În comună funcționau patru biserici ortodoxe (la Glăvănești, Muncelu, Fundătura și Frumușelu) și două școli — una deschisa în 1866 la Frumușelu, având 60 de elevi; și una deschisă în 1878 la Glăvănești, având 28 de elevi.
Anuarul Socec din 1925 consemnează separarea comunei Glăvănești, care avea 2081 de locuitori în satele Glăvănești și Poiana lui Stan și în cătunele Plopu și Răzeșu. Comuna Muncelu rămăsese cu satele Frumușelu, Fundătura și Muncelu. Ambele comune făceau parte din plasa Podu Turcului, a aceluiași județ.
În 1950, comuna Muncelu a luat denumirea de Frumușelu, iar cele două comune au fost transferate raionului Răchitoasa dinregiunea Bârlad și apoi (după 1956) raionului Adjud din regiunea Bacău. În 1968, cele două comune au trecut la județul Bacău, iar comuna Frumușelu a fost desființată, satele ei trecând la comuna Glăvănești. Tot atunci, satul Fundătura a fost desființat și comasat cu satul Frumușelu.
